Anime World
ようこそフォーラムに楽しくしたい場合はPikkuアニメ!私は重い願ってもカテゴリ、トピック、スレッド、管理者が会員とルールですがフォーラムの私達の場合は、お楽しみください。
あなたはまだアカウントをお持ちでない場合急いで、メンバーすべてのオプションを受け取るために登録します。

私たちと一緒に来 !!!

╔══╗
║╔╗║
║╚╝╠══╦╦══╦═╗
║╔╗║╔╗║║║║║╩╣
╚╝╚╩╝╚╩╩╩╩╩═╝

_____♥️♥️♥️♥️♥️♥️♥️______♥️♥️♥️♥️♥️♥️♥️
___♥️♥️♥️_____♥️♥️♥️__♥️♥️♥️____♥️♥️♥️
__♥️♥️♥️________♥️♥️♥️♥️_______♥️♥️♥️
_♥️♥️♥️__________♥️♥️_________♥️♥️♥️
_♥️♥️♥️_____________________♥️♥️♥️
_♥️♥️♥️_____________________♥️♥️♥️
__♥️♥️♥️___________________♥️♥️♥️
___♥️♥️♥️_________________♥️♥️♥️
____♥️♥️♥️_______________♥️♥️♥️
______♥️♥️♥️___________♥️♥️♥️
________♥️♥️♥️_______♥️♥️♥️
__________♥️♥️♥️___♥️♥️♥️
____________♥️♥️♥️♥️♥️
_____________♥️♥️♥️


Bine ati venit pe forum!Inregistrati-va si distractie placuta!
 
AcasaPortalCalendarGalerieFAQCautareMembriGrupuriInregistrareConectare
Forum
Conectare
Utilizator:
Parola:
Conectare automata: 
:: Mi-am uitat parola
Cel Mai Activ User
Blade Kid
Ultimele subiecte
» Formatii preferate
Mier Iul 25, 2012 4:51 pm Scris de Ralu

» Formatii rock
Mier Iul 25, 2012 4:49 pm Scris de Ralu

» Ralu a venit
Mier Iul 25, 2012 4:43 pm Scris de Ralu

» Esti un vampir?
Dum Iul 22, 2012 3:09 am Scris de Antonia von Kuran

» Ce dans ti se potriveste
Dum Iul 22, 2012 3:05 am Scris de Antonia von Kuran

» Ce personaj feminin din Naruto esti?
Dum Iul 22, 2012 3:03 am Scris de Antonia von Kuran

» Ce cuplu reprezinti tu si prietenul tau?
Dum Iul 22, 2012 3:01 am Scris de Antonia von Kuran

» Ce personaj din Vocaloid esti?
Dum Iul 22, 2012 2:59 am Scris de Antonia von Kuran

» Kaname Kuran
Dum Iul 22, 2012 2:54 am Scris de Antonia von Kuran

Top postatori
♫ Pukkedy ♫
 
georgiana12
 
lavy98
 
Dydee
 
Anime Fan Art
 
Blade Kid
 
Ice Wolf
 
Itachi+Andreea
 
andre97andre
 
02gold23
 
Ceas
Noiembrie 2018
LunMarMierJoiVinSamDum
   1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930  
CalendarCalendar
Parteneri
forum gratuit Romania Anime
forum gratuit


Distribuiţi | 
 

 Life is music

In jos 
AutorMesaj
>Mio<
● Baby ●
● Baby ●
avatar

feminin Gemeni Sobolan
Mesaje : 16
Puncte : 20
Reputatie : 0
Data nasterii : 05/06/1996
Data de inscriere : 22/08/2010
Varsta : 22
Localizare : Bucuresti
Joburi/Distractii : Desenul:X
Stare de spirit : nebunaa
Anime-uri preferate : Maid sama,Bleach.Death note, Code Geass,Shugo chara,School Rumble,Karin

MesajSubiect: Life is music   Dum Aug 22, 2010 5:22 am


Life is music

-Prolog-




-Promite-mi... promite-mi ca vei canta indiferent de ce se intampla acum, de ce se va intampla. Acesta iti este visul si trebuie sa il urmezi, eu nu te voi opri, nimeni nu o va face! ..spune tatal meu stins avand glasul jos, abia auzit.
Lacrimile mele nu se mai sfarseau. Era asa o durere sa simt cum cineva drag va pierde contactul cu lumea mea, cu mine insa-mi. Era asa de dur, asa de rau, asa de rece. Socul pe care il avusesem nici acum nu disparuse. Eram alaturi de tatal meu in ultimele sale clipe pe acest pamant. Printre lacrimi, ii raspund foarte greu, incercand sa imi controlez sentimentele, dar fara vreun rezultat:
-Promit! Promit! ii spun promt incepand sa plang si mai tare.
Dintr-o data, isi inchide ochii find multumit de raspunsul pe care i-l dadusem. Acum putea sa fie linistit...



- Yui, ma ajuti cu cutiile astea? Sunt grele! o aud pe sora mea cum se plangea de greutatea pe care o aveau cartile din bratele ei.
- Sigur! rapsund, sarindu-i in ajutor si luand o parte din ele.
Ei bine, eram proaspat mutate, eu impreuna cu sora mea, Alysha, si mama mea. Eram noi intr-un nou oras... Ma gandeam ca nu mai puteam ramane in Osaka, erau mult prea multe amintiri dureroase, care imi aduceau aminte de moartea tallui meu. Chiar daca trecusera 10 ani de atunci, mie imi este tot mai greu.
Am ajutat-o pe sora mea sa duca cartile acelea in living, unde era biblioteca si le-am asezat pe rafturile inca libere. Mama noastra, vine fericita spre noi si ne anunta ca deja isi gasise o slujba. La cat de priceputa era in desing, cum sa nu isi gaseasca? Era o fashonista convinsa si o mama excelenta, deci era ca o super girl, defapt super women, caci a cam trecut de stadiul in care era tanara.
Am imbratisat-o, bucuroase fiind de vestea pe care ne-o impartasise. De la o vreme, lucrurile bune se tin scai de noi. Totusi, fiecare om are o perioada buna si una rea, iar eu o tot tin in rau de cand tatal meu parasise aceasta lume. Nu ma simtisem de mult in siguranta sau in regula, dar acum, cand sunt cu mama mea si sora mea imrepuna, intr-un nou oras parca incepeam sa imi revin din aceasta stare. Puteam sa uit de toate, de tot ce era rau... dar sa pastrez amintirile frumoase.
In cateva ore, terminasem de aranjat toata casa, cu ajutorul unei firme de aranjamente. Casa in care tocmai ne mutasem era una destul de mare, dupa parerea mea, vospita pe dinafara in alb, o culoare simpla dar bine asortata cu geamurile ce aveau tocul rosu. Da... mama se pricepe foarte bine la potrivit culori, doar am mai spus ca e designer de haine. Casa era imrejmuita de un gard inalt si rosu, cu porti care se deschideau la comanda. In curte, se afla o piscina in forma dreptunghiulara, un bar de sucuri, sezlongurile si cativa copacei pe alocuri.
Puteai spune ca era un castel, defapt casa perfecta!
Acum, eram nerabdatoare sa imi vad camera. Mama o amenajase, ea facuse planurile, ea a ales tot ce se afla acum in ea. Muream de nerabdare, iar asta se putea citi pe chipul meu. Mama era la usa si imi explica sa fiu rabdatoare, dar eu o rugam din priviri sa termina cu discursurile si sa ma lase sa o vad. Asta functionase! Deschise larg, usa alba, pe care era inscriptionat numele meu, si in fata mea se arata... fagaduinta! Era perfecta... Totul in detaliu foarte bine aranjat. Culorile peretilor erau un albastru asortat cu un mov deschis foarte placut, parchetul avea culoarea ciresului si era acoperit de cateva covorase pufuoase de diferite culori. Pe langa ca era foarte spatioasa, mai avea o camera alaturi, unde imi expicase mama, se afla garderoba mea. intr-un singur dulpa nu puteau incapea toate hainele mele asa ca intr-o camera aveau sa incapa. Eram asa de incantata de camera mea! Patul se afla pe mijloc, avand lenjeria albastra si pernunte albe. Pe pat erau asezate cateva jucarii de plus. Stiu ca e ciudat, avand in vedere ca am 16 ani, dar erau foarte dragute si erau venite din partea prietenilor mei. Pe o parte si de alta a patului se aflau doua noptiere, pe una se afla o veioza roz, iar pe cealalalta cateva reviste. In partea cealalalta a camerei era biroul pe care se afla leptopul si cartile mele de scoala pe care deja mi le cumparasem. Imediat langa, se afla chitara mea prea scumpa. Aveam o pasiune nedescrisa pentru muzica, asa ca aveam doua chitari si un mic pian, de care ma ajutam sa scriu cantece noi. Peretele pe care se afla usa era imapanzit cu diferite postere, cu cantareti, vedete si diferite filme.
Asta era deci camera mea! Mama mea era foarte entuziasta si ma intreaba nerabdatoare:
- Iti place, iti place?
- Nu imi place! ii raspund eu si vad cum se intristeaza dar adaug:Ador camera asta!
Se lumineaza la fata si incepe sa topaie cu mine. Semanam mult cu mama mea. Nu o consideram ama, ci mai degraba o prietena. Ma intelegeam excelent cu ea si niciiodata nu ne certasem din cauza ca comunicarea era un lucru destul de firesc pentru noi. Dupa inca cateva topaieli, ii spun mamei ca as vrea sa fac o plimbare inaine de cina, fiindca doream sa cunos locul.
- Hm, bine! Dar la cina sa fii inapoi si sa nu te pierzi. Sa iti ei mobilul si sa ma suni daca cumva te pierzi pe aici.
- Ok.
Am iesit din casa cu gandul sa gasesc un parc pe aici, dar erau numai case. O lunga si nesfarsita linie de case. In acelasi timp in care mergeam, admiram si aceste vile care erau nemaipomenite. Se pare ca mama luase o casa chiar in cel mai de fite cartier. Ah, mama mea exagereaza ca intotdeauna! I s-au urcat vedetismele la creier.
Vremea era asa de minunata! Vantul adia usor, iar frunzele ruginii se leganau si se invarteau pe aleile care erau imapanzite de ele. Era un tabloul perfect de toamna. Avand in vedere acest tablou, imi amintesc cu dezamagire ca maine incepe scoala, iar eu voi fi ''eleva noua'' , ceea ce niciodata nu mi-a placut. Am mers linistita de-a lungul aleii, pana cand ma opresc si imi dau seama ca deja ma aflam pe altundeva. Nici nu imi dadusem seama cand ma indepartasem asa mult. Nici parcul nu l-am gasit, dar nici drumul inapoi spre casa. Seara deja se lasase, iar eu vroiam sa ii sun mama, dar surpriza, surpriza telefonul era mort. Defapt bateria, moarta. La naiba! Uitasem sa-l incarc. Nici tipenie de om pe care sa intreb si eu pe unde eram, si nici nu stiam cum de ajusem asa de departe. Erau tot vile prin imprejur, dar la cate drepte si stangi am luat de unde sa stiu pe unde sa ma intorc? imi vine sa ma lovesc de ceva. Cand am vrut sa ma intorc spre presupusul meu drum, o voce ma face sa ma intorc:
- Hei, draguta, te-ai pierdut?
Vocea aceea era cat se poate de dezgustatoare. Auzi la el, draguta? Ma intorc enervata sizaresc sase tipi solizi. Misto! Acum dau si de pamapalaii astia. De ce doamen, am eu soarta asta? Mai intai nu stiu cum sa merg acasa, dupa aceea telfonul nu mai are bateria,iar acum dau de tipii astia de-a dretpul idioti. Ma prefac ca nici nu l-am auzit pe tipul ala si vreau sa o sterg la vale, dar o mana ma opreste.
- Unde fugi, draguta? ma intreaba o alta voce, iar eu incep sa izbucnesc ca un vulcan.
- Undeva unde nu gasesc prosti ca voi.
Fac o intoarcere si il arunc peste umar aplicandu-i un picior in fata. Nu am facut karate de pomana.
- Aha? Deci te crezi desteapta, lasa ca vezi tu.
Un altul vru sa ma apuce de mana, dar ma feresc si ii dau un pumn in fata. Enerveti, restul care inca erau in picioare sar pe mine si in acel moment nu stiam ce sa mai fac. Nu pot sa ma lupt cu patru dintr-o data! Am inchis ochii si asteptam sa incasez lovitura, dar surpriza, nu se mai intampla nimic. Uimita deschid ochii si observ un baiat blond care se ocupase de seful acelei gasti, si inca cativa baieti, care se ocupasera de ceilalti trei. Dupa ce trminasera, unul din ei, brunet si cu ochii verzi, stralucitori se aprorpie de mine:
- Hei, esti in regula, spune el vrand sa ma ridice de jos, de pe asfalt, dar eu il resping si ma ridic singura.
- Da... spun visatoare, dar ma trezesc la realitate si ingang un mersi.
- Nu crezi ca este cam periculos sa te plimbi noaptea, singura? imi spune un baiat cu parul negru si ochi verzi.
Raspunsul meu intarzia sa apara, iar baiatul brunet vru sa ma zgaltane putin, dar eu imi revin si ii raspund baiatului:
- Cine esti tu, mama? Umblu pe unde am chef.
Baiatul blond se aprorpie de mine, foarte, foarte aproape si imi zice pe un ton cat se poate de rece:
- Mda, ai noroc ca te-am ajutat, altfel pana acum erai mancare de rechini. Un multumesc ar fi deajuns si poti sa-ti iei talpasita.
Asta a sunat destul de impertinent, dar oarecum are dreptate. Dar cine se crede?
- Uite, nu-s de pe aici si nu prea stiu drumurile. M-am ratacit si am dat de retarzii astia, ce vroiai oare sa fac?
- Orice ar face o fata normala sau cel putin destrapta: sa fuga! imi spune un tip roscat, cu cateva piercinguri.
- Nu sunt genul care sa fuga si plus ca nu aveam cum. Si agata conversatia, am plecat de aici.
M-am intors inapoi spre drumul pe care il consideram eu ''bun'', dar adevarul e ca habar nu aveam daca e bun, rau, gresit sau cel putin daca m-ar fi dus peaproape. Ajutorul lor oricum nu am sa il solicit! Nu-mi calc pe orgoliu nici moarta. Se pare ca blondinul se gandea cam la acelasi lucru ca si mine caci replica lui ma lasa in gandire.
- Hei, genialo, nu ziceai ca nu stii pe unde sa mergi? Acum dintr-o data stii?
M-am intros si am vrut sa ii raspund, dar raman cu vorba in gura, deaorece imi taie replica si imi spune cu ingamfare:
- Te conduc eu.
Baiatul blond le spune prietenilor sai sa o ia inainte si sa se duca la film, caci vine si el mai tarziu. Dupa ce am ramas singuri, o ia in fata, iar eu incep sa ma tin dupa el.
- Strada.
- Ha?
- Unde stai? Stii cum se cheama strada? Vre-un indiciu ceva? Ca nu-s Merlin sa stiu unde stai.
Ha! Asta a fost asa amuzant ca am uitat sa rad. Frate, acum face glume pe seama mea. De ce oare nu m-am lasat caftita de aia? Mai bine asta de cat sa ii indur lui ifosele.
- Ceva cu A..parca era Akay...Ceva in genul.
- Akayama.
- Asa... de unde stii? ii spun surprinsa.
- Acolo stau si eu, dah.
Uram atitudinea lui de superioritate. Parca era singurul destep de pe planeta, iar eu maimuta fara creier, care il urma. Lasa ca vede el, dar acum nu am cum sa ii zic cateva caci nu prea stiu drumul inapoi acasa.
- Pana la urma nu te-ai prezentat, cum te cheama? incerc eu sa fac conversatie, dar el chiar nu avea chef de asa ceva, asta vazandu-se dupa figura pe care a adoptat-o dupa ce l-am intrebat.
- Ren, imi raspunde simplu si fara sa isi ieie privirea de la drum.
Era aerian, iar asta se putea observa foarte clar. Daca nu ai chef de vorba, de ce te-oi fi oferit tu sa vii cu mine? Enervantule! In cele din urma, am ajuns pe alea foarte cunoscuta care ducea spre casa mea. Cand am ajuns in fata portilor albe, m-am oprit, la fel si acesta.
- Aici stau, deci, merci cred.
Acesta zambeste.
- Un simplu merci nu rezolva multe. Imi esti datoare!
Inainte se protestez, aceasta pleca. Datoare? Nu suport acest cuvant. Nu am fost vreodata datoare cuiva si nici nu am de gand sa fiu. Am vrut sa ma duc dupa el, dar mama ma observase pe geam si veni repede la mine, cu o figura de mama ''ingrijorata''.
- Pe unde ai umblat? Esti bine? Credeam ca ti se intamplat ceva, deoarece nici la telefon nu raspundeai si nici prin imrejurimi nu erai.
Acum facea si rime? Am calmat-o si i-am explicat situatia, deoarece stiam ca avea sa inteleaga. Nu mi-a facut o morala prea exagerata, iar asta ma bucurat. Ceasul arata deja ora unsprezece, iar eu eram destul de obosita asa ca am hotarat sa ma culc. Am urcat scarile ,alene si am facut un dus inainte de culcare. Dupa ce m-am mai relaxat, am pornit spre camera mea. M-am pus in pat si am adormit rapid cu gandul la cat de idiot putea fi baiatul ala!
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
georgiana12
♫ Moderator ♫
♫ Moderator ♫
avatar

feminin Rac Bivol
Mesaje : 352
Puncte : 430
Reputatie : 0
Data nasterii : 02/07/1997
Data de inscriere : 13/07/2010
Varsta : 21
Localizare : constanta
Joburi/Distractii : multe
Stare de spirit : Happy
Anime-uri preferate : mermaid melody,naruto,shugo chara,mew mew power,....etc..

Foaie de personaj
Varsta: 14
Trecut: ea are o istorie mare
Prezent: este o cunoici si foarte inteligenta

MesajSubiect: Re: Life is music   Dum Aug 22, 2010 2:18 pm

waw foarte tare,astept coninuarea
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
>Mio<
● Baby ●
● Baby ●
avatar

feminin Gemeni Sobolan
Mesaje : 16
Puncte : 20
Reputatie : 0
Data nasterii : 05/06/1996
Data de inscriere : 22/08/2010
Varsta : 22
Localizare : Bucuresti
Joburi/Distractii : Desenul:X
Stare de spirit : nebunaa
Anime-uri preferate : Maid sama,Bleach.Death note, Code Geass,Shugo chara,School Rumble,Karin

MesajSubiect: Re: Life is music   Lun Aug 23, 2010 2:52 am

Dimineata am fost trezita brutal pot spune, de mama care era mai ceva ca soneria ceasului. Am cazut din pat si m-am rostogolit. Auch! Asta a durut! Acum gata cu plansul deoarece voi intarzia la prima mea zi de scoala, iar asta ar fi insemnat sa i-au ore suplimentare ceea ce nu suna a idee buna. M-am sculat de jos si m-am dus rapid in baia de pe hol. Am facut un dus rapid si m-am imbarat cu uniforma scolii, compusa dintr-o fusta neagra, o camasa alba si o cravata albastra. M-ai aveam si sacoul dar era cald afara asa ca nu aveam de gand sa mi-l iau. M-am dus in camera mea si m-am privit pret de cateva secunde in oglinda si am realizat ca acea camasa imi statea urat. Am suflecat-o putin la maini iar acum mai mergea, dar daca era dupa mine nu m-as fi imbracat in uniforma asta oribila. Mi-am luat ghiozdanul de jos, si avusesem grija sa arunc si cateva carti in el, la nimerelea. Daca le aveam pe cele bune, era sa aflu la ore. Am coborat jos unde mama ma astepta cu micul dejun, dar am refuzat sa mananc deoarece aveam sa intarzii.
- Of, bine. Soferul a venit. te astepta in fata. Si ca sa stii, dupa scoala treci si pe la scoala lui Alysha, ok? Eu sunt prinsa la serviciu pana diseara.
- Ok, mama.
Mi-am luat la revedere de la ea si am parasit casa. Sora mea deja se afla in limuzina care ma astepta afara. Am urcat si i-am dat un buna plictisit surorii mele care mai avea putin si adormea pe loc.
- Urasc scoala! ingana ea in timp ce rasfoia o revista de moda.
- Si eu!
Dupa mica noastra conversatie, linistea se lasa asupra noastra. Eu priveam pe geam pierduta, iar sora mea rasfoia in continuare acea revista.
- Te vei obisnui? o intreb pe Alysha care era pierduta in ganduri si nu prea atenta la acea revista.
- Nu stiu. Nu vad de ce ma simt asa, doar eu nu l-am cunoscut, eram prea mica.
Avea privirea ascunsa. Cred ca vroia sa planga dar cu mine de fata. Mereu incercam sa o incurajez si sa o fac sa uite ca nu are un tata. Cea mai mare parte din timp o petreceam alaturi de ea si incercam sa o fac sa nu simta lipsa tatei, care nu mai era, mamei care era ocupata cu cariera ei in design si fratelui nostru, care era plecat la facultate in America.
M-am apropriat de ea si am imbratisat-o. Vroiam sa nu gandeasca negativ sau sa fie trista. Nu merita. Limuzina se opri semn ca ajunsesem deja in fata scolii sale.
-Te vei descurca. Zambeste si nu fi trista, deoarece spiridusii cei rai vor veni dupa tine daca te vad trista , ii spun amuzata, incercand cu greu sa imi stapanesc rasul.
Am facut-o sa zambeasca, iar asta m-a bucurat. Ne-am luat la revedere, iar ea a coborat. Ok, pentru sora mea va fi usor sa se acomodeze, ea e un balon de buna dispozitie, iar eu... Nu prea sunt asa.
In cateva minute in care am stat si m-am uitat pe geam, masina se opri semn ca in sfarsit am ajuns. Soferul cobora si imi deschise portiera, iar gestul asta m-a enervat. Privirele celor care erau peacolo s-au indreptat spre mine, dar nu imi pasa. Mi-am pus ghiozdanul pe umar si am pornit spre impunatoarea cladire, care acum se va numi ''scoala'' pentru mine. Am intrat inauntru si am observat ca erau mai multi baieti de cat fete, iar asta m-a lasat cu un semn al intrebarii in minte.Mi-am gasit rapid clasa, 10A si am intrat. Clasa era plina de ...baieti. Nicio fata? WTF? Unde am ajuns doamne? Toti si-au indreptat privirea spre mine, dar eu am ramas tot cu figura mea perplexata. Cineva m-a trezit la realitate. Era baiatul brunet de aseara ,la fel si domnul atitudine si ceilalti doi.
- Hei, esti fata de aseara! Nu-mi vine sa cred ca ne vedem din nou. Dar ce faci aici?
Cum adica ce fac aici ,amice? Am dat sa ii raspund, dar blondul imi taie replica.
- Deoarece nu vreau sa o lungesc, sa stii ca asta e o scoala de baieti, supido!
Am ramas... nici eu nu stiu cum am ramas, caci nu stiam ce exprima acum chipul meu. Eram uimita. Am izcunit ca un vulcan in sinea mea.
- Whaat?? Glumesti nu? Spune-mi ca glumesti! Nu se poate ca mama sa ma fi inscris la o scoala de baieti.
- Imi pare rau sa te dezamagesc, dar e adevarat ce spune, intervine cel roscat.
Mai aveam putin si lesin, iar toti baietii de pe acolo vroiau sa vorbeasca cu mine, dar cei patru m-au expediat afara imediat. Am ajuns pe coridor, si se pare ca nu mai era nimeni. Se sunase iar eu nici nu imi dadusem seama. Eram prea socata.
- Cei fac! Cum a putut sa ma inscrie la o scoala de baieti?
- Esti bogata? ma intreaba baiatul cu par negru.
- Da, de ce?
- Cel mai bun liceu din Tokyo e de baieti. Cred ca nu s-a uitat la acest mic amanunt cand te-a inscris. Oricum calmeaza-te mai sunt fete pe aici.
- Serios? spun cu o fata visatoare.
- Din pacate da , raspunde blondinul rece.
L-as omora in bataie, serios! Si m-a facut... stupida.. lasa ca vede el!
- Asa... acum ca vom fi colegi, ce zici sa ne spui numele tau? spune brunetul fiind numaizambet tot.
Din pacate, aceasta ''incantatoare'' discutie a fost orpita de profesorul de matematica care venea la ora. Ne-a facut morala si ne-a poftit in clasa. Cei patru s-au asezat la locurile lor, iar eu am ramas in picioare in fata clasei alaturi de profesor, care din cate mi-a spus directorul e si dirigintele acestei clase. Profesorul si-a dres glasul, iar acum toti se uitau spre mine. Printre ei, am observat si o fata! Minune! Nu sunt singura printre atatea animale. Da, animale! Asta sunt baietii, dar nu chiat toti...
- Elevi, de azi inainte vom avea o noua colega care s-a transferat din Osaka. Va rog sa o primiti cu bratele deschise pe Yui Hamasaki.
Hei, eu vroiam sama prezint, ce te bagi tu peste mine? Controleaza-te Yui. nu o da in bara din prima. Cel putin pana lamuresti lucrurile cu maicata.
- Incantata sa va cunosc! spune eu fiind numai zambet toata, fortandu-ma sa imi ridic muschi faciali.
- De azi inainte tu vei sta... ce zici de locul de langa geam, spune dirigintele aratandu-mi un loc intr-o banca dinspre geam. Minunat, aveam sa il am coleg chiar pe blondinul cel nesuferit! Tare! Ziua asta poate sa fie si mai nasoala? Sper ca nu.
- Dar eu? intreaba revoltat colegul sau de banca, baiatul cel brunet.
- Muta-te in spate. Fii politicos, domnule Takumi.
Imbufnat, brunetul isi ia ghiozdanul si se muta cu o banca in spate, alaturi de singura fata din clasa. M-am dus in banca si am vrut sa imi scot cartile, dar surpriza: nu le aveam. De retinut: fa-ti ghiozdanul ca lumea, si nu mai arunca carti care iti vin la indemana. Profesorul se apucase de predat, iar ceilalti erau acum atenti la el. Numai scumpul meu coleg avea alta treaba. Se uita pe geam si parca vroiasa imi ignore existenta. Nesuferitul! Profesorul se intoarse cu fata la noi, dupa ce terminase de scris o problema pe tabla, iar eu ridic mana.
- Domnisoara hamaski, doriti sa iesiti la talba? Poftiti!
Vezi sa nu.
- Defapt ... incerc eu sa fac pe victima, mi-am uitat cartile, caietul si tot ce tine de mate acasa. Stiti, azi-dimineata am fost trezita foarte brutal, iar cazatura din pat mi-a afectat memoria si na, mi-am uitat cartile acasa.
Cei din clasa incep sa chicoteasca, auzindu-mi ''scuza'' mea prea penibila, dar se pare ca a fost destul de buna pentru profesor.
- Bine, de data asta trec cu vederea, acest incident, dar data viitoare nu voi mai fi asa ingaduitor.
Ora a trecut destul de greu, dar am fost multumita ca nu a trebuit sa scriu nimic. Am fost atenta si la blondin, care nu facea altceva decat sa priveasca cerul. Nu ma bagase absolut, deloc in seama. Parca asa avea eu nevoie sau ceva de genul... Poate sa se prefaca din partea mea ca nici nu exist, putin imi pasa. Cand a venit pauza, am ramas in banca si mi-am pus capul pe ea fiind obosita. Daca dupa prima ora, mor de somn, dar dupa celelalte sase ce mai fac? Cei trei baieti se aprorpie de banca mea cu gandul sa isi ieie prietenul la plimbare, dar brunetul, care era foarte copilaros dupa parerea mea vroiasa facem cunostinta.
- Ei bine, eu sunt Yoshio, dar poti sa imi spui Yoshi sau cum vrei tu.
- Ok, pana la urma ne vom intelege. Vad ca si tu esti un balon plin de energie si entusiasm.
- Serios?
Pe cine naiba mint eu aici? Eu nu-s asa, dar daca sormea e asa si cu ea ma inteleg o sa ma inteleg si cu tipul asta.
- Foarte serios.
- Eu sunt Shintani, de preferabil Shin , se prezinta baiatul roscat.
- Iar eu sunt Hiroshi, dar mi se spune Daysa, se prezenta baiatul cu par negru. Iar domnu` coleg de banca, e...
- Stie, i-o taie Ren repede.
- Atunci, bun venit colega noua. Astia suntem noi , imi spune Daysa zambind.
Ziua a trecut repede, la fel si orele. Am petrecut destul de mult timp cu baietii, si am inceput sa ii cunosc mai bine.Se pare ca aveam mai multe lucruri in comun cu ei, decat cu orice alta prietena de a mea. Cand ne plimbam pe culoar, fetele ma priveau ca si cum ar fi vrut sa ma omoare. Oare de ce? O , da. Shin mi-a spus ca fetele de pe aici, sunt obsedate de ei si de aceea liceul a inceput sa se umple si de fete, nu numai de baieti, plus ca sunt si foarte populari. M-am ciondanit cu Ren toata ziua, din lucruri banale, sau mai degraba stupide. Ce vreti daca e un idiot? Toata ziua, ne-am certat, dar Yoshi, a incercat pe cat posibil sa ne desparta.
La sfarstiul orelor, am iesit din curtea scolii alaturi de baieti. Se pare ca limuzina sosise deja. Toti si-au luat la revedere de la mine, caci si ei trebuiau sa plece.
- Pa, stupido. Ai grija, la caini, imi spune Ren sarcastic. Baiatul asta intrece masura!
- Esti un...
- Imi esti datoare, asa ca tine-ti gura. Cand nu o sa imi mai fi datoare abia atunci poti sa ma injuri.
Baietii au plecat razand, iar eu il injuram pe blond in gandul meu. Am ramas cam cu gura cascata cand am vazut cu ce masina au plecat. Iar Ren conducea! Avea o decapotabila superba! Deci in concluzie: e bogat!
M-am urcat si eu in limuzina si am pornit spre scoala lui Alysha. Am luat-o si am inceput sa vorbim despre cum a fost prima noastra zi de scoala. Se pare ca si a ei a fost buna. Asta e un lucru bun cred...
Cand am ajuns acasa, mama nu era, deoarece mai era pana venea, iar eu nici nu am avut timp sa ma odihnesc, pentru ca trebuia sa plec acasa la Kaori, cea care ma ajuta cu cantatul. Era foarte buna, iar tehnica mea de cantat se imbunatatise de cand o cunoscusem. O fi avand ea gura mare, dar este o femie incredibila. Am mancat ceva in fuga, si m-am schimbat intr-o pereche de pantaloni negri si un tricou mov si am plecat spre studioul ei.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: Life is music   

Sus In jos
 
Life is music
Sus 
Pagina 1 din 1
 Subiecte similare
-
» Tuba Büyüküstün articole / stiri / noutati
» Classical music
» THAT`S WHAT I CALL MUSIC

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Anime World :: Ƹ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒ Creatii Ƹ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒ :: ● Fan Fiction ●-
Mergi direct la: